Revenire.
Revenire , aveam câteva idei despre ce înseamnă asta. Mi-am revenit din toate ipostazele posibile , m-am reinventat exceptional , așa obișnuiam să cred .
Experiența e importantă și o acumulezi în timp , și timpul e al naibii de scurt indiferent de aparențe.
Așa că încep : La nici 4 ani am fost abandonat de tată, am rămas pe străzi și deși pare dramatic nu e,pentru că a fost lucrurul care deși mi-a luat un lucru prețios ,mi-a dat altceva,mai exact in timp am ales să îmi dezintegrez orice viitor sau posibil talent, iar cand eram prins între două lumi fără să am idee cine naiba sunt , datorită faptului că am fost abandonat atunci , mi-am pierdut sufletul dar l-am inventat pe Seven, deci practic mi-am revenit după asta și niciodată nu m-am simțit complexat.
Am avut zeci de depresii, niciodată indiferent de nivelul nou pe care îl atingea nu eram mulțumit de mine, aș fi putut să mă reinventez scriind , dar am preferat să devin ceva mai putin decent dar care mă ajută să supraviețuiesc , m-am reinventat de fiecare dată în alt mod.
Am iubit, înainte să descopăr afinitatea pentru psihoză și faptul că sunt mult peste medie ca inteligență cocnitivă, simțeam totul atât de profund, transpuneam in poezie totul. Și rând pe rând îmi puneam inima pe tavă pentru persoane care erau atrase mult mai mult de tavă decât de inimă în sine,și de fiecare dată când pleca cineva, pleca cu o bucată până de curând când n-a mai rămas absolut nimic. M-am reinventat iarăși văzând răul în bine și binele în rău, așa că măcar acum pot să mă concentrez pe alte lucruri , oricum nu era nimic care să aiba continuitate, lumea , își dorește în general cercuri, popularitate, etc. în timp ce eu sunt mao singuratic și am alte pasiuni, nu ma intereseaza banii dupa care ei alearga atat de disperați. Așa ca din nou mi-am revenit "miraculos" și astfel m-am găsit pe mine însumi în modul meu real de a fi, și am găsit și puterea să mă adaptez la chestiile noi ca să zic așa .
N'o fac pe sfântul, "Asuldeinimăroșie a făcut doar reveniri senzationale si benefice", no niciodată, m-am regasit ca un alcolic notoriu, ca un drogat, ca un golan, ca o jigodie și am rănit multe persoane în goana mea după "libertate", m-am regăsit în multe moduri. Ce e de menționat e că tre să treci prin lucruri pozitive și negative ca să poți să ajungi la tine, să descoperi cine naiba ești tu, și să reușești să te împaci cu tine însuți indiferent dacă exista sau nu vreo altă persoană care să accepte modul tau de a fi. Poți descoperii ce am descoperit și eu, am descoperit în lunga mea perioadă de somn latent, că toți oamenii se cred diferiți, dar nu cu toții sunt unici, iar eu...sunt unic in nebunia mea elaborată parcă din romanele s.f
Experiența e importantă și o acumulezi în timp , și timpul e al naibii de scurt indiferent de aparențe.
Așa că încep : La nici 4 ani am fost abandonat de tată, am rămas pe străzi și deși pare dramatic nu e,pentru că a fost lucrurul care deși mi-a luat un lucru prețios ,mi-a dat altceva,mai exact in timp am ales să îmi dezintegrez orice viitor sau posibil talent, iar cand eram prins între două lumi fără să am idee cine naiba sunt , datorită faptului că am fost abandonat atunci , mi-am pierdut sufletul dar l-am inventat pe Seven, deci practic mi-am revenit după asta și niciodată nu m-am simțit complexat.
Am avut zeci de depresii, niciodată indiferent de nivelul nou pe care îl atingea nu eram mulțumit de mine, aș fi putut să mă reinventez scriind , dar am preferat să devin ceva mai putin decent dar care mă ajută să supraviețuiesc , m-am reinventat de fiecare dată în alt mod.
Am iubit, înainte să descopăr afinitatea pentru psihoză și faptul că sunt mult peste medie ca inteligență cocnitivă, simțeam totul atât de profund, transpuneam in poezie totul. Și rând pe rând îmi puneam inima pe tavă pentru persoane care erau atrase mult mai mult de tavă decât de inimă în sine,și de fiecare dată când pleca cineva, pleca cu o bucată până de curând când n-a mai rămas absolut nimic. M-am reinventat iarăși văzând răul în bine și binele în rău, așa că măcar acum pot să mă concentrez pe alte lucruri , oricum nu era nimic care să aiba continuitate, lumea , își dorește în general cercuri, popularitate, etc. în timp ce eu sunt mao singuratic și am alte pasiuni, nu ma intereseaza banii dupa care ei alearga atat de disperați. Așa ca din nou mi-am revenit "miraculos" și astfel m-am găsit pe mine însumi în modul meu real de a fi, și am găsit și puterea să mă adaptez la chestiile noi ca să zic așa .
N'o fac pe sfântul, "Asuldeinimăroșie a făcut doar reveniri senzationale si benefice", no niciodată, m-am regasit ca un alcolic notoriu, ca un drogat, ca un golan, ca o jigodie și am rănit multe persoane în goana mea după "libertate", m-am regăsit în multe moduri. Ce e de menționat e că tre să treci prin lucruri pozitive și negative ca să poți să ajungi la tine, să descoperi cine naiba ești tu, și să reușești să te împaci cu tine însuți indiferent dacă exista sau nu vreo altă persoană care să accepte modul tau de a fi. Poți descoperii ce am descoperit și eu, am descoperit în lunga mea perioadă de somn latent, că toți oamenii se cred diferiți, dar nu cu toții sunt unici, iar eu...sunt unic in nebunia mea elaborată parcă din romanele s.f
Comentarii
Trimiteți un comentariu