Crize

      Nu cred ca va expune ceva mai bine decat momentul asta acest blog, asa a inceput, cu ganduri in mijlocul noptii. Vreau sa scriu despre multe, am tone de idei, dar o sa ma limitez la una din acele idei care merita cochetate la o tigara pentru ca e imposibil sa discuti cu cineva despre lucruri de genul, nu pentru ca ar fi ceva extraordinar de dificil ci pentru ca oamenii sunt superficiali.(asculta asta). Asa ca voi sublinia capitolul asta din mintea mea, si ca sa avem o alura ecumenica, "crize" se va numii! (nu m-am putut abtine). Asa, revenind, cum nu pot discuta cu nimeni, o sa scriu, cum fac de obicei ca na, altfel nu ar exista un as de inima rosie nu ? Sunt sigur ca multi oameni au intalnit aceste crize, sunt diferite, si niciodata nu o sa ai garantie ca e o chestie "one time". Crizele astea sunt normale zic ei, eu intreb : Ce naiba mai e normal in zilele noastre ? ( Si daca va intrebati care ei, ma refer la turma plina de idioti care cred ca orice li se cuvine, iar daca esti unul din ei si te simti lezat, sincer sa fiu mi se rupe grav). Ce am realizat eu referitor la crize ? E simplu, ne schimba. Nu vorbesc despre schimbarile care apar dupa, experienta apare doar cand treci prin situatii de criza si clar asta maturizeaza sau intr-un revers ambiguu creaza "legume". Vorbesc de schimbarile instantanee, care se produc poate fara sa realizam. De ceva luni n-am avut nici macar putina liniste, am trecut din criza, in criza si in criza si inevitabil m-am schimbat fara sa vreau pentru fiecare in parte. Acum o sa apara un destept sau o desteapta si o sa zica "asta zice ce deja stim, si nici macar nu inregistreaza, mi-e lene sa citesc atat", iar eu o sa ii zic, good for you ma' frend. Ideea e ca nu sti, nimeni nu stie, n-ai cum sa sti, crizele sunt atat de diferite in asemanarea lor, si noi suntem atat de diferiti. (acum asta, trust me merita). Ideea e simpla, in momente de criza, vom arata cine suntem cu adevarat, ne vom arata noua in primul rand care e calea pe care trebuie sa mergem. Pare greu de crezut, dar e adevarul. Am avut in ultimele 3 luni crize din toate domeniile posibile. Sunt la nivelul in care nu ma mai poate surprinde absolut nimic. Asta probabil a fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat, vad partea plina a paharului, am realizat cine merita si cine nu, am realizat ca pot face lucruri, am abandonat credintele mele trucate si am gasit parti ingropate in mine din cauza polemicilor cu care m-am intalnit in ultimii ani. Mi-am pierdut increderea in multi, mi-am pierdut multe sentimente, si am capatat altele noi. Ce e de spus despre crizele de orice fel ? Ajuta ! Te ajuta sa te descoperi pe tine, sa te intelegi, sa te intorci la viata, cand credeai ca lumea s-a sfarsit. Poti chiar sa realizezi unde NU e locul tau. Sa vezi dincolo de mastile altora, pentru ca poti sa adormi in fiecare seara langa o persoana, iar la final sa realizezi ca ai fost doar ceva de distragere, sau pentru ochii lumii, la fel de bine poti sa cunosti un om de zece ani poate mai bine de atat si sa realizezi ca te-a vandut. Astea-s crize. Sunt crize ale sufletului tau care crezi ca e rupt in bucati. Si da chiar e rupt in bucati, si va mai fi rupt iar si iar si iar dar, trebuie sa faci pace cu tine insuti, si sa nu uiti ca in timpuri de criza, cand tot felul de scursuri te vor ataca din exterior, mintea si sufletul tau trebuie sa ramana unite catre un singur tel : TU!





We think a flower on a cliff is beautiful because we stop out feet at the cliff's edge, unable to step out into the sky like that fearless flower.