Scrisoare către *EA*( part 3)

        Stăteam iarăși cu alcolul in nas,de data asta iesisem cu 2 colegi de grupă, Gabriel și Andrei la un bidon de bere si ceva vin.Nu stiu din ce conjunctură dar am ajuns la discuția despre tipe și m-am simțit responsabil să te menționez pentru ca chiar ai însemnat ceva pentru mine, și încă însemni dar asta nu mai contează cum nu mai contează ce scriu.Nu știu de ce le scriu aici, dar simt nevoia să îți scriu asta ca și când ai vedea asta .Vorbeam cu ei, despre fete, despre ce fete admiră fiecare , despre toate aspectele posibile . Am simțit nevoia, poate de la alcool să fiu sincer, în primul rând cu mine , apoi cu ei. Așa că am exprimat cam tot ce simt eu și tot efectul pe care îl ai asupra mea. Nu a fost ușor , niciodată nu e,dar am spus tot ce aveam de spus.Nu cred că ai idee, cum este să iubești și să urăști pe cineva în același timp, e ceva ce n-aș vrea să văd vreodată în oameni , pentru ca asta duce la decadere.Am crescut în stradă, eram conștient că sunt capabil să urăsc, asta m-a hrănit o perioadă, totuși, nu credeam ca un golan notoriu ca mine, o jigodie cu o inimă de piatră să iubească atât de tare.Mă doare asta, dar banuiesc că e bine, durerea te face să simți că trăiești,dacă nu te doare nu mai ești viu , așa îmi spun.După ce mi-am terminat tripul și fiecare a mers unde l-a tăiat capul, am mers în cameră, nu știam facă sunt beat sau treaz, dar voiam să îți dau un mesaj, deși m-am înnecat în gânduri și mai multă bere și n-am facut-o.Am dat un mesaj dar naiba știe cui, oricum e irelevant.Le-am spus si colegilor mei, tu ești motivația și de tine am nevoie, știu ca tu ești ...ma rog, absența ta a fost motivul pentru care m-am pierdut atât de grav. E greu să iei contactul cu realitatea,când ești blocat între 2 lumi. Ca o reacție chimică fără stabilizator.Ideea e simplă, nu tânjesc după trecut, deși n-aș schimba nimic din ce a fost . Vreau doar să știi adevărul